Ministrul Agriculturii Florin Barbu a anunțat recent inițierea unei ordonanțe de urgență menită să modifice articolul 8 din OUG 67/2023. Obiectivul declarat este temperarea creșterii necontrolate a prețurilor la alimente de bază, o problemă care a afectat puternic bugetele românilor în ultimele luni.
Contextul politic și economic în care se înscrie această măsură este marcat de inflație persistentă și de perturbații ale lanțurilor de aprovizionare. Creșterea costurilor de producție, de la energie la materii prime, s-a tradus în prețuri ridicate la raft, iar guvernul răspunde cu un pachet legislativ ambițios.
Articolul 8 din OUG 67/2023 introducea deja un cadru temporar de monitorizare a prețurilor la anumite produse agricole și alimentare. Propunerea lui Florin Barbu merge mai departe, lărgind paleta produselor vizate și sporind puterile de intervenție ale autorităților.
Concret, guvernul vrea să implementeze plafoane de preț la grâu, făină, ulei și carne de porc, cu posibilitatea de ajustare rapidă în funcție de evoluția pieței. În plus, se prevede un mecanism de control în lanțul de distribuție, din fermă până la raft.
Pe termen scurt, cetățenii ar putea observa o stagnare a prețurilor pentru produsele de bază. Însă efectele secundare nu întârzie să apară: comercianții vor căuta soluții de eludare, iar unii furnizori mai mici ar putea dispărea din piață, nefiind capabili să respecte noile plafoane.
Fermierii și procesatorii sunt îngrijorați de faptul că plafonarea fără compensări reale poate clădi un mediu nesigur pentru investiții. Randamentele agricole și costurile cu întreținerea utilajelor nu așteaptă deciziile politice, astfel că producătorii se pot retrage în favoarea altor culturi sau pot reduce suprafețele cultivate.
Din perspectiva marilor distribuitori și hipermarketurilor, monitorizarea riguroasă a lanțului de aprovizionare presupune investiții considerabile în sisteme informatice și auditări frecvente. Aceștia avertizează că, fără un parteneriat transparent cu statul, acțiunea s-ar putea transforma într-o povară suplimentară pentru consumatori.
Consumatorii, în schimb, așteaptă soluții imediate pentru a-și proteja veniturile. În absența unor facilități fiscale sau a unor bonificații pentru cumpărăturile de produse locale, aplicarea excesivă a plafoanelor riscă să blocheze piața neagră și să genereze cozi, alimentând tensiunea socială.
Un alt risc este apariția fenomenului de stocare speculativă: antreprenorii pot reține produse în depozite, așteptând o relaxare a ordonanței, ceea ce duce la contrabalansarea efectului dorit de menținere a prețurilor.
Analiza comparată cu alte state membre ale Uniunii Europene demonstrează că soluțiile temporare sunt eficiente doar dacă sunt însoțite de măsuri structurale: subvenții pentru fermieri, facilități la finanțare și campanii de educație a consumatorilor privind risipa alimentară.
Din punct de vedere al guvernului, intervenția de urgență este justificată de presiunea publică și de nevoia de a oferi un răspuns rapid. Totuși, susținerea pe termen mediu ar trebui să vizeze optimizarea procedurilor de control și stimularea competitivității în sectorul agricol.
Un element cheie va fi transparența: publicarea datelor despre stocuri, prețuri și volume tranzacționate va ajuta la prevenirea abuzurilor și la menținerea încrederii cetățenilor.
Pe termen lung, provocarea este să transformăm această ordonanță de urgență dintr-o măsură reactivă într-o oportunitate de regândire a modelelor de afaceri agricole. Investițiile în tehnologii smart agriculture, accesul la piețe externe și Întărirea rolului cooperativei pot oferi soluții sustenabile.
În concluzie, intervenția ministrului Barbu reprezintă un semnal clar că guvernul își asumă responsabilitatea pentru starea economiei alimentare. Impactul asupra prețurilor și disponibilității produselor de bază va fi atent monitorizat, iar succesul măsurii depinde de cooperarea dintre autorități, producători și consumatori. Numai printr-un efort comun vom reuși să echilibrăm protecția socială cu dinamica pieței.
