Pierderea unei persoane dragi aduce nu doar durere emoțională, ci și o serie de responsabilități administrative care, pentru mulți, par complicate și interminabile. Printre ele, procedura de succesiune ocupă un loc central, deoarece determină cine și în ce condiții moștenește bunurile și sumele de bani ale celui plecat. În acest articol vom analiza etapele principale, factorii care influențează durata întregului demers și estimarea realistă a momentului în care moștenitorii pot accesa efectiv sumele cuvenite.
Primul pas de parcurs este deschiderea succesiunii. Aceasta se face, în mod normal, la un birou notarial sau, în lipsa acordului între părți, prin instanță. În situația ideală, toți moștenitorii cad de acord cu împărțirea bunurilor, iar un notar public emite certificatul de moștenitor fără întârzieri majore. Această etapă poate dura, de regulă, între 2 și 4 săptămâni de la momentul depunerii dosarului și până la semnarea actului notarial.
După obținerea certificatului de moștenitor, intervine faza de inventariere și evaluare a bunurilor. Dacă averea cuprinde doar conturi bancare, acțiuni sau valori mobiliare, procedura poate fi simplificată. Însă dacă există proprietăți imobiliare, terenuri agricole sau obiecte de patrimoniu, este necesară evaluarea prin experți autorizați, iar acest lucru poate prelungi procesul cu încă 1-2 luni.
Partea fiscală reprezintă un alt element care influențează perioada până la plata efectivă. Înainte de a primi moștenirea, se achită taxa de timbru judiciar (în cazul succesiunii provinciale) și, dacă este cazul, impozitul pe bunurile imobiliare rămase nevalorificate. Costul total al acestor plăți și al onorariilor notariale poate fi semnificativ, motiv pentru care mulți moștenitori aleg să se informeze din timp pentru a evita blocaje cauzate de disponibilități financiare insuficiente.
Odată finalizate etapele administrative și fiscale, urmează diviziunea efectivă a bunurilor. La acest nivel, există două scenarii principale: moștenirea lichidă (bani în conturi bancare, depozite, titluri de valoare) și cea imobilizată (proprietăți, mașini, bunuri de valoare). În cazul banilor, bancă primește certificatul de moștenitor și eliberează sumele în conturile moștenitorilor, de obicei în 5-10 zile lucrătoare.
Dacă moștenirea conține și bunuri imobile ce trebuie vândute pentru a genera lichidități, totul poate dura ceva mai mult. Vanzarea, transferul de proprietate, achitarea eventualelor ipoteci și abia apoi repartizarea sumelor – toate aceste operațiuni pot prelungi perioada cu câteva luni.
Factorii care prelungește semnificativ procedura de succesiune includ: existența litigiilor între moștenitori, contestații la certificat, divergente privind valoarea bunurilor, cazurile cu moștenitori minori sau instituții de ocrotire și moștenirea care implică active în străinătate. În astfel de situații, soluționarea poate fi costisitoare și poate depăși un an.
Distincția între succesiunea notarială și cea judiciară este esențială. Succesiunea notarială, dacă ordinea de moștenire e clară și există acord între părți, rămâne cea mai rapidă variantă: între 3 și 6 luni, în medie, până la plata banilor. În schimb, succesiunea prin instanță poate ajunge de la 6 până la 12 luni, în funcție de complexitatea dosarului și de gradul de ocupare al instanțelor locale.
Din perspectiva mea, un mod de a reduce întârzierile este pregătirea din timp a documentelor: copie după actele de identitate ale moștenitorilor, registre de stare civilă, listă cu bunuri și depuneri bancare, eventuale procuri speciale. O colaborare strânsă cu un notar de încredere și, în caz de active cu valoare ridicată, apelul la un evaluator independent pot aduce un plus de claritate și pot accelera întregul traseu.
Totodată, autoritățile ar putea facilita digitalizarea unor etape, astfel încât transmiterea informațiilor dintre bănci, Oficiul de Cadastru și Direcțiile Fiscale să se realizeze electronic, fără ca moștenitorii să mai alerge de la ghișeu la ghișeu. Un sistem informatic integrat ar reduce semnificativ termenul de soluționare și ar elimina multe dintre blocajele birocratice cu care ne confruntăm în prezent.
În concluzie, estimarea timpului de la deschiderea succesiunii până la plata efectivă a moștenirii variază între 3 și 12 luni, în funcție de natura bunurilor, de acordul dintre moștenitori și de alegerea procedurii (notarială vs. judiciară). Printr-o bună organizare și informare, fiecare moștenitor poate reduce incertitudinile și poate grăbi accesul la sumele cuvenite. Mai presus de toate, un astfel de demers trebuie privit cu răbdare și atenție sporită, pentru ca amintirea celor plecați să nu fie umbrită de lupte administrative inutile.
