Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a lansat de curând o inițiativă menită să schimbe profund modul în care spitalele publice din România își raportează activitatea. În loc de simple recomandări, autoritățile introduc obligații clare, cu termene stricte și instrumente de verificare online. Din 1 octombrie, fiecare manager de spital va trebui să facă publice date detaliate despre internări, intervenții, liste de așteptare și cheltuieli.
Discuția despre transparență în sistemul medical nu este una nouă, însă acum capătă un caracter obligatoriu. Până acum, rapoartele erau adesea trimise intern, cu întârzieri și sub formă agregată, ceea ce ridica probleme de responsabilitate și de încredere din partea pacienților. Prin noile reguli, fiecare etapă a procesului medical va fi monitorizată și accesibilă publicului larg.
Ministrul a subliniat de mai multe ori că „conducerea unui spital public nu este un privilegiu, ci o responsabilitate față de pacient și societate”. Această formulare fermă scoate la lumină așteptările autorităților: managerii vor răspunde direct pentru modul în care utilizează resursele și pentru calitatea actului medical.
O componentă esențială a noilor obligații este digitalizarea rapoartelor. În loc de foile de hârtie sau de fișiere trimise prin e-mail, spitalele vor utiliza o platformă centralizată, dezvoltată de Ministerul Sănătății. Orice cetățean va putea accesa în timp real numărul de paturi ocupate, media de timp petrecută de pacienți în spital și statistici despre principalele patologii tratate.
Prin această măsură, se urmărește atât creșterea transparenței, cât și responsabilizarea conducătorilor de spitale. În plus, autoritățile speră să identifice rapid punctele nevralgice: secțiile cu deficit de personal, echipamentele nefuncționale sau blocajele financiare care întârzie plata serviciilor.
O altă noutate este raportarea cheltuielilor zilnice. Până acum, bugetele erau aprobate anual, iar execuția bugetară era privată. De luna viitoare, se va ști cu exactitate cât s-a cheltuit pentru echipamente de protecție, cât pentru medicamente și cât pentru remunerarea personalului medical. Această vizibilitate poate reduce fenomenul achizițiilor dubioase și poate stimula economii acolo unde este cazul.
Nu putem ignora însă provocările. Mulți manageri de spitale sunt deja depășiți de volumul administrativ și de criza de personal. Introducerea unor rapoarte detaliate, în termene stricte, ar putea genera un consum suplimentar de resurse umane și timp. Se pune întrebarea: cine va colecta și valida aceste date și cât va dura adaptarea la noul sistem?
Din perspectiva digitalizării, există riscul ca anumite unități spitalicești să nu fie pregătite tehnic. Încetarea suportului pentru sistemele vechi, integrarea echipamentelor și instruirea personalului IT reprezintă etape care pot întârzia punerea în practică. Autoritățile trebuie să asigure finanțare și sprijin pentru ca procesul să nu rămână doar la nivel declarativ.
Pe de altă parte, beneficiile pot fi semnificative. O mai bună gestionare a resurselor, posibilitatea de a compara performanța diferitelor spitale și atragerea de finanțări externe – toate acestea sunt avantaje ce pot crește calitatea actului medical. În plus, pacienții vor avea la îndemână informații utile în luarea deciziilor legate de tratament și internare.
Din punct de vedere politic, inițiativa reflectă un curent european de responsabilizare și transparență. Țările care practică rapoarte publice își optimizează costurile și își cresc gradul de prevenție. România se aliniază astfel la standarde similare celor din vestul Europei, unde platformele de raportare medicală au devenit normă încă din urmă cu câțiva ani.
Analizând declarațiile ministrului Rogobete, observăm o comunicare foarte clară: nu există cale de întoarcere. Departamentul Sănătății va monitoriza zilnic datele și va putea lua măsuri corective rapid în cazul neregulilor. Este un semnal de alarmă dar și un imbold pentru reformă.
Mai mult, acuratețea și onestitatea rapoartelor vor deveni criterii de evaluare a managerilor de spitale. În viitor, prelungirea mandatelor sau aprobarea bugetelor suplimentare se vor face în funcție de performanța demonstrată.
În opinia mea, schimbarea este necesară și aşteptată de mult timp. Sistemul public de sănătate din România a suferit de lipsă de transparență și supraveghere. Impunerea unor obligații clare pune presiune pe toți factorii implicați și creează premisele pentru o transformare reală.
Desigur, implementarea va fi cheia succesului. Dacă autoritățile vor oferi suportul tehnic și formarea necesară echipelor, proiectul poate deveni un exemplu de bune practici. În caz contrar, riscul este ca rapoartele să devină un exercițiu birocratic fără impact major asupra calității serviciilor.
Concluzionând, inițiativa ministrului Sănătății reprezintă un pas curajos spre transparență și responsabilitate. Noile reguli vor forța spitalele să-și optimizeze activitatea și să răspundă prompt la nevoile pacienților. Rămâne de văzut cum se va desfășura implementarea și cât de pregătit este întreg sistemul să susțină această schimbare radicală.
