Administratia Națională de Meteorologie (ANM) a publicat la 26 iunie 2025 un raport esențial pentru agricultură și gestionarea resurselor de apă: rezerva de umiditate în profilul de sol 0–100 cm, pentru culturile de grâu de toamnă și porumb. Datele prezentate ne oferă o imagine clară asupra stării solului, a riscurilor de secetă și a măsurilor ce trebuie luate pentru a preveni pierderile în agricultură.
Potrivit raportului, zonele din Câmpia de Vest și sudul Moldovei înregistrează umiditate scăzută în stratul profund al solului, sub pragul minim necesar pentru dezvoltarea optimă a culturilor. În aceste regiuni, nivelul apei disponibile pentru rădăcini a coborât sub 40% din capacitatea de câmp, ceea ce semnalează o secetă pedologică moderată spre severă. În contrast, în nordul Moldovei și zona deluroasă a Transilvaniei, stocurile de apă rămân în jurul valorii de 60–70%, oferind un confort agricol relativ, dar nu suficient pentru perioade prelungite de arșiță.
Deși precipitațiile din ultimele două săptămâni au adus cantități sporadice de ploi, acestea nu au reușit să refacă rezervorul hidrogeologic din adâncime. Asta înseamnă că, deși stratul superficial de sol (0–20 cm) a beneficiat parțial de aportul pluviometric, zonele mai adânci au rămas uscate, afectând dezvoltarea rădăcinilor de grâu și porumb.
Impactul real asupra fermierilor se va vedea la recolta de toamnă, pentru că rădăcinile de grâu se extind adesea până la 100 cm, iar lipsa umidității poate duce la înrăutățirea calității bobului și scăderea producției. Pentru porumb, plantele care ajung la maturitate în august–septembrie au nevoie de un stoc de apă ridicat pentru a susține formarea știuletelui și grăunțele.
Din perspectiva agroclimatologică, această raportare întârziată a umidității la adâncime este un semnal de alarmă. Schimbările climatice accentuează perioadele secetoase și intensifică ciclurile de precipitații, alternând ploi torențiale cu luni întregi de arșiță. Fermierii trebuie să își adapteze strategiile de management al apei: extinderea sistemelor de irigații, recoltarea apei pluviale în lacuri de acumulare și folosirea tehnologiilor de monitorizare a umidității în timp real.
Din punct de vedere economic, investițiile în infrastructura de irigații pot părea costisitoare, dar acestea se amortizează rapid atunci când culturile nu mai suferă pierderi masive. În plus, diversificarea culturilor cu soiuri mai rezistente la secetă, cultivarea în banda verde și agricultura de conservare (minimal tillage) pot îmbunătăți structura solului, sporind capacitatea lui de retenție a apei.
De asemenea, autoritățile locale și centrale trebuie să implementeze scheme de sprijin pentru fermieri, sub forma unor granturi și credite accesibile, menite să accelereze lucrările de infrastructură agricolă. Nu în ultimul rând, educația agricolă și schimbul de bune practici între specialiști și producători sunt cruciale pentru consolidarea rezilienței sectorului.
Analizând contextul global, observăm că multe state europene investesc masiv în proiecte de management al apei și aplicații de smart-farming care monitorizează în timp real umiditatea, salinitatea și nutrienții din sol. România poate adopta aceste soluții de ultimă generație, adaptate condițiilor locale, pentru a transforma provocarea secetei într-o oportunitate de modernizare, eficiență și sustenabilitate.
Raportul ANM din 26 iunie 2025 ne-a relevat realitățile cu care se confruntă solurile agricole din România, dar ne-a oferit și șansa de a acționa înainte ca pagubele economice să devină ireversibile. Cheia stă în planificare strategică, finanțare inteligentă și deschidere către tehnologii inedite.
Concluzionând, este esențial să privim acest raport nu doar ca pe o simplă prezentare de date meteorologice, ci ca pe un apel la responsabilitate colectivă: fermierii, autoritățile și cercetătorii trebuie să colaboreze pentru a asigura securitatea alimentară a țării. Numai astfel vom putea transforma riscul de secetă profundă într-un catalizator al progresului agricol în România.
