Într-o epocă în care inovația medicală se accelerează grație inteligenței artificiale și cercetărilor de frontieră, România stă pe un butoi cu pulbere: fără implicarea mediului privat, în special a marilor investitori autohtoni, industria farmaceutică și biotehnologică riscă să se prăbușească pe termen scurt. Semnalul de alarmă este tras de reprezentanți de marcă, iar consecințele inacțiunii politicienilor și ale lipsei de viziune devin tot mai evidente în închiderea unor linii de producție și reducerea volumului de medicamente fabricate local.
Deși, în ultimii ani, vedem progrese remarcabile în tratarea bolilor imunologice și metabolice – progres alimentat de algoritmi de învățare automată și platforme de secvențiere genetică – România stă, paradoxal, pe marginea acestei transformări de paradigmă. Fără capital proaspăt, dedicat cercetării și infrastructurii de ultimă generație, resursele existente riscă să rămână subutilizate sau depășite rapid de concurența regională și globală.
Statul a dovedit, de multe ori, incapacitatea de a susține asemenea proiecte la nivel strategic. Birocrația, schimbările frecvente de cadre și priorități politice scot în evidență un deficit de consecvență. În loc să sprijine prin măsuri fiscale și credite avantajoase centre de cercetare și facilități de producție, autoritățile tergiversează aprobările și permit dispariția treptată a unor linii de îmbuteliere și sinteză chimică, ușor de relocat către piețe mai atractive.
În acest context, chemarea la investiție adresată patrimonialilor români care au atins statutul de milionari nu este doar o invitație la filantropie, ci o oportunitate de a pune bazele unei industrii cu valoare adăugată ridicată. Un investitor avizat nu vede doar balanța de venituri și cheltuieli, ci și potențialul de a crea produse autohtone, cu un impact direct asupra sănătății națiunii și a independenței terapeutice.
Am putea lua ca model state mici, cu guvernanță predictibilă, care au atras capital privat și au stimulat colaborarea universități-firma. De pildă, în câțiva ani, Irlanda a transformat un ecosistem modest într-un hub global de biofarmaceutice, găzduind centre de cercetare și fabrici de ultimă generație. Acolo, firmele locale și-multinaționale îmbină know-how-ul academic cu investiții private, iar statul rămâne în rolul de facilitator, nu de obstacol.
Desigur, există și soluții mai mici, pragmatice: acordarea de granturi cu plate-back period redus, cofinanțări pentru start-up-uri de biotech și incubatoare de tehnologii medicale, stimularea parteneriatelor public-private și adaptarea legislației la ritmul alert al inovației. Dacă fiecare milion investit ar fi dublat de susținere publică și de acces la infrastructura de testare și certificare, am putea salva și reanima zeci de linii de producție, reducând consolidarea dependenței de importuri.
Din punctul meu de vedere, un alt capitol esențial îl reprezintă formarea de capital uman specializat. Tinerii cercetători, ingineri de proces și experți în reglementare trebuie atrași prin programe de rezidențiat industrial și burse de doctorat dedicate industriei farmaceutice și biotehnologice. Astfel vom asigura continuitatea cunoștințelor și pregătirea unei noi generații de lideri capabili să coordoneze laboratoare moderne și să promoveze produse românești la nivel internațional.
În lipsa unei coagulări rapide a intereselor și a unui plan de acțiune concret, riscul este ca România să piardă definitiv trenul transformării digitale a medicinei. Închiderea fabricilor existente nu va însemna doar exportul de materie primă pentru industria europeană, ci și dispariția unor locuri de muncă de nivel înalt și descurajarea oricărei mișcări antreprenoriale în domeniu.
Concluzionând, România se află la o cotitură delicată: fie transformăm apatia și lipsa de viziune în energie creatoare prin implicarea activă a investitorilor privați și a mediului academic, fie vom înregistra un regres pe care îl vom plăti scump prin dependență terapeutică și pierdere de capital uman. Momentul de acțiune este acum – următorii ani vor stabili soarta unei industrii în care inovația poate salva vieți și poate readuce România pe harta celor care contează în biotehnologie și farmacie.
