În ultimele zile, anunțul privind o posibilă creștere cu 60% a poverii fiscale față de 2020 a alimentat dezbateri aprinse în mediul de afaceri și în rândul economiștilor. Dacă măsura ar fi aprobată în forma vehiculată, impactul asupra IMM-urilor ar fi unul devastator, iar termenul de intrare în vigoare – doar șase luni – generează, pe bună dreptate, teamă și incertitudine.
Începând cu 2020, economia românească a trecut prin multiple provocări: pandemia, criza energetică, inflația ridicată și presiuni geopolitice. Toate acestea au pus la încercare rezistența firmelor mici și mijlocii, care asigură peste 60% din locurile de muncă din sectorul privat. Acum, riscăm să asistăm la un val de insolvențe și falimente, care ar putea accelera exodul de talente și ar accentua fragilitatea lanțurilor de distribuție.
Un salt de 60% al poverii fiscale poate lua forma unor majorări de TVA, impozit pe profit sau pe venituri, contribuții sociale și diverse taxe locale. Dacă analizăm structura veniturilor statului, vedem că un procent semnificativ provine deja din taxe colectate de la IMM-uri. O creștere brutală ar echivala, practic, cu aplicarea unei poveri asimetrice: cică bogăția fiscală a bugetului este obținută din aceeași sursă, deși capacitatea de plată a companiilor mici este mult mai limitată comparativ cu marile conglomerate.
Impactul asupra cash-flow-ului va fi imediat și de lungă durată. Multe societăți au capital de rezervă pentru cel mult trei-patru luni de activitate în condiții normale. În scenariul unei creșteri bruște a taxelor, ele vor trebui să aloce resurse care ar fi fost folosite pentru investiții, digitalizare, traininguri sau campanii de marketing, pentru a acoperi obligațiile fiscale. Rezultatul? Stagnare, reducerea personalului și, în cele din urmă, falimentul.
Mai mult, contextul european nu sprijină asumarea unor măsuri protecționiste interne. Imaginați-vă un antreprenor care încearcă să își extindă afacerea în alte state UE, unde fiscalitatea este mai predictibilă și subvențiile mai consistente. Un mediu economic ostil îl va determina inevitabil să privească către piețele externe și să se mute acolo unde condițiile sunt mai prietenoase. România riscă astfel atât diminuarea bazei impozabile, cât și scăderea atractivității pentru investitorii străini.
Din perspectiva guvernanților, argumentele pentru majorarea taxelor sunt simple: bugetul trebuie alimentat pentru a acoperi cheltuielile cu sănătatea, educația și infrastructura. Însă aici apare problema prioritizării cheltuielilor publice. În loc să recurgă la o creștere abruptă a fiscalității, o opțiune mai sustenabilă ar fi eficientizarea aparatului birocratic, combaterea evaziunii fiscale prin digitalizare și stimulente pentru investițiile în tehnologie și energie regenerabilă.
O altă soluție ar putea fi introducerea de scheme de sprijin dedicate IMM-urilor vulnerabile, combinată cu un calendar de ajustare gradată a taxelor. Astfel, firmele ar avea timp să își adapteze modelul de afaceri, să-și optimizeze costurile și să-și crească productivitatea. Un plan bine gândit, cu obiective clare și măsuri de monitorizare, ar putea atenua șocul și ar crea încredere în mediul de afaceri.
Nu în ultimul rând, dialogul constant între autorități și reprezentanții sectorului privat este crucial. Fără consultări reale, măsurile fiscale riscă să fie decupate din realități statistice, nu din nevoile concrete ale antreprenorilor. Exemple precum conferințe, grupuri de lucru sau sondaje periodice pot oferi un tablou actualizat al provocărilor reale și pot preveni decizii care să umbrească spiritul antreprenorial al societății românești.
În concluzie, o creștere de 60% a poverii fiscale în interval de șase luni ar putea pune în pericol zeci de mii de IMM-uri și ar genera un efect de domino cu repercusiuni majore în economie și societate. În loc să adoptăm măsuri de avarie, este esențial să prioritizăm reforme structurale, transparență și dialog social. Numai așa vom putea asigura un mediu stabil, predictibil și propice creșterii pe termen lung, evitând astfel falimentul colectiv pe care ni-l prezintă astăzi cifrele guvernamentale.
