Într-un context economic volatil și cu un ritm politic accelerat, Guvernul României a inițiat o serie de modificări legislative de amploare menite să schimbe din temelii Codul Fiscal. Zeci de legi – de la norme care vizează deduceri și cote de impozitare, până la rectificarea bugetului de stat pe anul 2025 – se află pe masa de lucru a decidenților, într-o cursă contra-cronometru pentru adoptarea rapidă. În acest articol, vom analiza principalele direcții ale reformei fiscale, impactul asupra mediului de afaceri și populației, dar și riscurile asociate unei schimbări atât de rapide.
Un prim aspect esențial îl reprezintă revizuirea cotelor de impozit pe profit și pe venit. Executivul propune reducerea impozitului pe profit de la 16% la 12%, în timp ce impozitul pe venit ar urma să fie unificat la o singură cotă de 10%. Scopul oficial: stimularea investițiilor, atragerea companiilor străine și creșterea competitivității economice. În teorie, un astfel de regim fiscal ușor stimulează creșterea economică, dar efectul real depinde și de stabilitatea legislației și de predictibilitatea mediului de afaceri.
Pe de altă parte, Guvernul introduce și noi facilități la plata TVA. Antreprenorii mici și mijlocii ar putea beneficia de un regim special în care taxa pe valoarea adăugată să fie aplicată la încasări, nu la facturi emise. Această modificare oferă un respiro semnificativ firmelor care întâmpină dificultăți în colectarea creanțelor, diminuând presiunea financiară imediată. În plus, se ia în calcul eliminarea TVA pentru anumite produse agricole de bază, cu scop social și de sprijinire a producătorilor autohtoni.
Nu în ultimul rând, rectificarea bugetului de stat pe anul 2025, discutată în regim de urgență, urmărește realocarea fondurilor pentru proiecte de infrastructură, sănătate și educație. Deși oficialii promiteau un buget bun echilibrat, majorările de cheltuieli pentru proiecte strategice – autostrăzi, spitale regionale, digitalizare a administrației publice – impun găsirea unor resurse suplimentare. Practic, se preconizează taxe și accize noi pe segmentul energiei electrice și combustibililor, dar și o intensificare a controalelor la marile companii pentru a crește încasările la buget.
Analiza celor mai recente inițiative ne arată un Guvern care încearcă să combine stimularea economică cu nevoia de finanțare a proiectelor de investiții. În teorie, reducerea cotei unice de impozitare și acordarea de facilități fiscale pot atrage fluxuri de capital, pot susține inovația și pot genera locuri de muncă. Însă există riscul ca, într-un orizont de timp foarte scurt, guvernul să nu poată compensa pierderile de venituri prin creșterea eficienței colectării fiscale sau prin atragerea investițiilor promise.
Din perspectiva mediului de afaceri, reacțiile sunt mixte. Dacă start-up-urile și IMM-urile salută în special regimul TVA la încasări, marile companii se tem de ambiguitatea unor prevederi și de potențialele blocaje în procesul de implementare. O modificare legislativă de această anvergură presupune adaptarea sistemelor informatice, instruirea personalului contabil și anticipate posibile controale suplimentare din partea inspectorilor fiscali.
Totodată, populația va simți nu doar efectele pozitive, sub forma unor prețuri mai mici la alimente de bază, ci și impactul impredictibilității fiscale. Noi taxe și accize ar putea aduce majorări în lanț la tarifele utilităților și la combustibil, afectând puterea de cumpărare într-o perioadă în care inflația încă pune presiune pe bugetele gospodăriilor.
Un alt element de reflectat este calendarul strâns de adoptare: zeci de ordonanțe de urgență și proiecte de lege trebuie avizate și votate în Parlament în doar câteva săptămâni. Un astfel de ritm mărește riscul erorilor legislative și al implementării deficitare. În plus, schimbările frecvente de regulamente fiscale pot descuraja investitorii pe termen lung, care preferă stabilitate și claritate în reglementare.
În concluzie, actualul set de măsuri fiscale redactate de Guvern reprezintă o abordare ambițioasă prin care statul încearcă să stimuleze economia și, în același timp, să asigure finanțarea proiectelor de infrastructură esențiale pentru dezvoltare. Cu toate acestea, pentru ca reformele să producă efectele scontate, este nevoie de o viziune pe termen mediu și lung, de asigurarea predictibilității legislative și de implementarea graduală a modificărilor. Echilibrarea între nevoia de venituri la buget și stimularea creșterii economice rămâne, așadar, marea provocare a anului 2025.
