Când au auzit prima oară de această insulă europeană de care aproape nimeni nu vorbește, Andrei și Ioana nu și-au putut ascunde curiozitatea. După câteva click-uri și câteva ore de documentare, au decis să facă pasul: au abandonat ideea unei vacanțe tradiționale în Grecia sau Turcia și au pornit spre un colț de rai despre care prea puțini turiști știu astăzi. Într-o lume a călătoriilor de masă, gestul lor pare o adevărată aventură.
Destinația lor a fost Insula Cíes, situată într-un arhipelag sălbatic din nord-vestul Spaniei, o bijuterie de stâncă și nisip, protejată prin lege și accesibilă doar prin feribot. Auziseră că plajele sale sunt comparabile cu cele tropicale, că apa e limpede și rece, iar traseele montane oferă vedere spre un Atlantic neîmblânzit. Deși ziarele de profil o menționează sporadic ca „chic secret” pentru spanioli, pentru români este un teritoriu aproape neexplorat.
Primul impact a fost uluitor: în ciuda valurilor de turiști care împânzesc vara malurile mediteraneene, Cíes și-a păstrat farmecul autentic. Drumurile rurale sunt înguste, fără claxoane, iar localnicii întâmpină călătorii cu zâmbete și recomandări sincere de taverne cu preparate tradiționale. În loc de „all inclusive”, Andrei și Ioana au ales meniul zilei la o pescherie unde peștele proaspăt prinde gust de sărbătoare.
Amănuntele de dincolo de plajă i-au fascinat: flora sălbatică nu a fost alterată de mari parcuri hoteliere, iar fauna marină se simte în largul ei. Cuplul nostru a înotat alături de delfini și a descoperit pești colorați în golfulețe tăinuite. Dacă în Grecia sau Turcia ofticatul turist mai dă peste discotecile din cluburi, aici liniștea mării e spartă doar de ciripitul păsărilor și susurul reverberant al vântului.
Pe lângă frumusețea naturală, Cíes oferă trasee ușoare de drumeție pe care chiar și începătorii le pot parcurge. Urcând vreo 300 de metri, Andrei și Ioana au privit cum marea se extinde în trei culori: albastru închis, verde intens și turcoaz pal. Acolo sus, cu vântul neutru pe față, au înțeles de ce insula poartă denumirea de „Cetățile Apelor”.
Deși nu există internet mobil stabil pe toată suprafața, modernitatea n-a fost o piedică: cei doi și-au luat o săptămână de decuplare completă. Sprijiniți de o conexiune punctuală, au împărtășit pe rețele fotografii cu delfini și panorama impresionantă, stârnind admirația a mii de prieteni curioși. Mesajul lor a fost simplu: „Dacă vrei un colț de natură virgină, lasă la urmă pachetele easy travel și încearcă ceva nou.”
Costurile călătoriei? Surprinzător de accesibile: zboruri low-cost către orașele din Galicia, noapte la un hostel primitor cu 25 de euro și feribot dus-întors pentru sub 20 de euro. Mesele tradiționale la taverne țin portofelul ușor, iar distracția gratuită e oferită de răsărituri și apusuri fascinante. Din perspectivă economică, acest itinerar e un exemplu de călătorie sustenabilă și prietenoasă cu bugetul.
Dincolo de bucuria descoperirii, povestea lor ne ridică o întrebare esențială: de ce preferăm destinații suprasolicitate când există asemenea locuri? O parte din răspuns ține de obișnuință și de campaniile de marketing ale marilor agenții. Dar adevărata experiență – cea care ne transformă pe termen lung – se petrece în spații puțin bătute de piciorul turistului. Aici interacțiunea cu natura e autentică, iar comunitatea locală primește cu brațele deschise un vizitator curios și respectuos.
Analizând tendințele actuale, cred că viitorul turismului european va aparține destinațiilor mici, care își păstrează identitatea culturală și echilibrul ecologic. Insula Cíes e un exemplu de bună practică: accesibilitate reglementată prin contingențe zilnice de turiști, restricții la construcții și programe de protecție a habitatelor marine. Aceste măsuri îi conferă statutul de paradis rar accesibil, un antidot la aglomerația de sezon.
Andrei și Ioana își propun să revină în fiecare vară, nu doar pentru că s-au îndrăgostit de peisaje, ci și pentru că au învățat să călătorească cu respect: să nu lase gunoaie, să nu intre cu barca în zone protejate și să consume local. În felul acesta, vacanța lor rămâne o experiență benefică și pentru mediu, și pentru economie, și pentru suflet.
Întoarcerea în Romania va fi prilejul unei noi povești de vacanță: își doresc să le povestească prietenilor despre farmecul unei insule despre care nimeni nu vorbește. Prin postările lor, speră să schimbe percepția stereotipică despre destinațiile europene și să arate că aventura începe dincolo de cărările bătute.
În concluzie, călătoria lor către Insula Cíes nu este doar o evadare exotică, ci o lecție despre modul în care putem redescoperi Europa: alegând locuri mai puțin mediatizate, adoptând un stil de călătorie sustenabil și deschizându-ne spre autentic. Poate că aici găsim adevărata esență a vacanței, acolo unde coloanele de turiști se dizolvă în freamătul liniștit al mării și al pădurii. Și, cine știe, următoarea poveste de călătorie ar putea începe chiar din curiozitatea noastră de a explora necunoscutul.
