La prima vedere, legătura rutieră dintre București și Brașov pare o banală străbătută de mii de mașini în fiecare zi. Cu toate acestea, recent, zeci de șoferi au semnalat că într-un segment de doar câțiva kilometri ai DN1 s-au trezit pierduți de patru ori într-o singură călătorie, printre sensuri giratorii, indicații contradictorii și devieri temporare. Unul dintre acești conducători auto povestea cu amărăciune “m-am rătăcit de patru ori, deși conduc de peste 20 de ani”. Cum poate un drum cunoscut de atâta lume să transforme cei mai împătimiți șoferi în rătăciți cronici?
În primul rând, consistența semnalizării este un punct nevralgic. În unele zone, indicatoarele n-au fost actualizate de ani buni, altele sunt mascate de vegetație crescută la marginea șoselei, iar câteva au pur și simplu rămas puse temporar de pe vremea lucrărilor de modernizare din 2018. Adăugați aici sensuri giratorii prea strâmte pentru camioane și benzi de decelerare care dispar brusc în lungul pantelor, iar rezultatul este un adevărat cocktail al confuziei. Mulți șoferi ajung cu frâna trasă în ultimul moment, își schimbă banda într-o fracțiune de secundă și riscă coliziuni frontale cu vehiculele care vin din spate.
În al doilea rând, lucrările frecvente de lărgire a carosabilului și intercalarea bretelelor de acces în localități transformă DN1 într-o succesiune de segmente care nu seamănă unul cu altul. Într-o curbă lungă apare un pod nou, apoi urmează un tronson îngustat din cauza săpăturilor, după care un sens giratoriu în care ai impresia că te întorci la punctul de plecare. Pentru șoferii neinițiați sau pentru cei care folosesc GPS-ul în mod automat, diferența de câteva zeci de metri la viraj poate trimite mașina pe un drum greșit. Efectul? Întârzieri de ore, nervi întinși la maxim și consum mai mare de combustibil.
Dincolo de disconfortul de moment, consecințele sunt serioase. Drumurile înfundate și ambuteiajele au un impact direct asupra economiei locale, volumele de marfă întârziate înseamnă costuri suplimentare pentru transportatori, iar aglomerația nejustificată permite creșterea gradului de poluare. Mai grav, un conducător auto obosit sau frustrat este mult mai predispus la gesturi riscante: depășiri periculoase, frânări bruște sau chiar traversarea intersecțiilor pe roșu când nu mai vede indicatorul de prioritate.
În opinia mea, soluțiile ar trebui să vină rapid din partea autorităților rutiere și a administrațiilor locale. În primul rând, este esențială o verificare completă a montajului și poziționării indicatoarelor, eliminându-le pe cele redundante și înlocuind-le pe cele deteriorate. În al doilea rând, orice lucrare de infrastructură trebuie însoțită de un plan clar de semnalizare provizorie, adaptat la condițiile de trafic. O idee ar fi implementarea unor panouri inteligente care să ghideze șoferii în timp real în funcție de obstacolele sau devierile de pe traseu. De asemenea, implicarea comunităților locale în monitorizarea stării drumurilor poate aduce un plus de responsabilitate și promptitudine la intervenții.
În încheiere, drumul dintre București și Brașov nu va înceta să fie unul vital pentru România, însă nu trebuie să fie și un traseu al suferinței pentru cei care îl traversează. Echilibrul între modernizarea infrastructurii și menținerea unei semnalizări coerente ar putea transforma acest segment de DN1 dintr-un labirint cu capcane neașteptate într-o șosea sigură și eficientă. În definitiv, siguranța rutieră depinde nu doar de tehnologie și asfalt de calitate, ci și de claritatea mesajelor pe care le primim de-a lungul celor câteva sute de kilometri parcurși.”
