În era în care adolescenții petrec ore întregi răsfoind fluxul interminabil de like-uri și story-uri, întrebarea devine tot mai stringentă: când se transformă rețelele sociale dintr-un instrument de comunicare și expresie într-un pericol real pentru tineri? În timp ce președintele Macron propune interzicerea accesului copiilor sub 15 ani la platformele digitale în întreaga Uniune Europeană, un studiu efectuat în Australia sugerează că soluția nu constă în blocarea totală, ci în gestionarea atentă a timpului și conținutului online.
Raportul australian, realizat de cercetători în psihologie și sociologie, a analizat impactul moderării asupra bunăstării adolescenților. Rezultatele indică faptul că o utilizare controlată, împreună cu reguli clare și cu educație privind securitatea digitală, reduce semnificativ riscurile de anxietate, izolare și comportamente distructive. Astfel, interdicția totală ar putea genera fie dorința de a ocoli restricțiile, fie senzația de lipsă de încredere între părinți și adolescenți.
În schimb, experții subliniază că maturizarea online – adică însușirea unor comportamente responsabile, dezvoltarea empatiei în spațiul virtual și aplicarea unor limite rezonabile – reprezintă cheia protejării celor tineri. În educația digitală, adolescenții învață să recunoască situațiile de cyberbullying, să-și controleze timpul petrecut pe ecran și să își dezvolte deprinderi de comunicare reală, care au fost, pe alocuri, diminuate de interacțiunile superficiale.
Din perspectiva psihologilor, consecințele abuzului de rețele sociale pot include scăderea stimei de sine, presiunea constantă de a fi mereu „la înălțime” și compararea continuă cu profiluri cosmetizate. Limbajul online, deseori redus la emoticoane și replici scurte, riscă să fragmenteze capacitatea de a purta o conversație constructivă și de a dezvolta relații profunde.
Un pedagog dintr-un liceu bucureștean remarca faptul că elevii, odată retrași din mediul online controlat, manifestă dificultăți în exprimarea liberă în fața clasei. „Observ cum adolescenții folosesc fraze pompos traduse din engleză și emoj-uri pentru a-și exprima emoțiile, în loc să articuleze idei coerente și să dezbată argumentat”, povestește pedagogul, evidențiind importanța unui echilibru între viața digitală și cea reală.
Totuși, nu putem ignora avantajele rețelelor sociale: accesul rapid la informație, oportunități de colaborare creativă și includerea în comunități cu interese comune. Aici intervine rolul părinților și al profesorilor, care trebuie să acompanieze tinerii în această „jungle digitală”. Regulile casnice – precum interdicția de a folosi telefonul la masă sau înainte de culcare – pot părea restrictive, dar contribuie la dezvoltarea unor rutine sănătoase.
Din punctul meu de vedere, propunerea de interdicție totală sub 15 ani ar funcționa doar pe hârtie. O măsură atât de dură riscă să descurajeze dialogul între generații sau, chiar mai grav, să stimuleze accesul clandestin prin conturi false sau dispozitive necontrolate. În schimb, trebuie să investim în programe de alfabetizare digitală în școli și să promovăm concursuri, ateliere și dezbateri despre etică online și fake news.
Industria tech are și ea responsabilitatea sa: platformele pot introduce facilități de auto-limitare a timpului, rapoarte transparente despre conținuturile consumate și sisteme mai eficiente de detectare a materialelor dăunătoare. În paralel, comunitățile din online pot susține adolescenții să își creeze conținut autentic, informativ și creativ, în loc să alimenteze cultul perfecțiunii.
La baza oricărei soluții stă însă comunicarea: un dialog constant între tineri, părinți, profesori și specialiști. În acest fel, adolescenții înțeleg nu doar regulile, ci și motivul lor de a exista. Se conturează astfel o generație capabilă să navigheze responsabil, să valorifice avantajele rețelelor și să își păstreze sănătatea mintală.
Închei cu o reflecție: interzicerile radicale pot oferi un sentiment de siguranță imediat, dar educația și empatia construiesc fundații durabile. Când vom reuși să privim spațiul virtual nu ca pe o zonă de conflict, ci ca pe un teren de joacă intelectual și social, vom fi făcut un pas major spre maturizarea digitală a adolescenților și spre reducerea pericolelor reale care pândesc dincolo de ecrane.
Concluzie: În loc să impunem bariere de netrecut, să le oferim tinerilor un ghid și să îi împuternicim să navigheze cu încredere și responsabilitate. Doar așa vom putea transforma riscurile în oportunități de creștere și învățare pentru viitoarea generație.
