În România, accesul rapid la antibiotice poate face diferența între agravarea unei infecții și recuperarea rapidă. În anumite situații speciale, legislația permite farmaciilor să elibereze un tratament antibiotic pentru maxim 48 de ore fără prezentarea rețetei electronice sau clasice. Acest mecanism de urgență a fost gândit să evite întârzierile în tratament atunci când pacientul nu poate obține imediat o rețetă, însă are câteva reguli stricte de respectat.
Întâi trebuie înțeles faptul că eliberarea antibioticelor fără rețetă nu este automată: farmacia solicită telefonic medicului de familie sau specialistului o confirmare a indicației și duratei tratamentului (maxim 2 zile). Dacă nu se poate contacta medicul, farmacistul acordă sprijinul de urgență doar în cazuri bine definite și fundamentate de către pacient: pierderea rețetei, programări întârziate la cabinet sau situații în care există deja un tratament început, urmând să fie reluat temporar.
În ce afecțiuni se aplică acest regim special? Conform recomandărilor Autorității Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, patologiile vizate sunt cele frecvent întâlnite și care răspund bine la un ciclu scurt de antibiotic: otita medie acută, sinuzita bacteriană, amigdalita acută de origine streptococică, cistita necomplicată și bronșita acută cu semne de superinfecție bacteriană. În aceste situații, întreruperea terapeutică poate favoriza apariția complicațiilor, iar intervenția promptă devine esențială. Totuși, diagnosticul trebuie susținut de o evaluare clinică clară (istoric, examene fizice) și, dacă e cazul, de analize paraclinice rapide.
Deși pare o măsură de bun-simț, există și riscuri: automedicația necontrolată poate favoriza dezvoltarea rezistenței bacteriene, administrarea unui antibiotic nepotrivit sau în doze incorecte poate agrava infecția. Prin urmare, ca pacient, trebuie să tratezi această facilitate cu maximă responsabilitate. După cele 48 de ore de tratament, este obligatoriu să te prezinți la medicul curant, să reevaluezi evoluția bolii și să decizi împreună cu acesta continuarea, schimbarea sau oprirea antibioticelor.
Farmacistul are un rol activ în acest proces: el verifică simptomele declarate, dosează doza potrivită în funcție de vârstă și greutate, explică modul corect de administrare și avertizează asupra posibilelor reacții adverse. În plus, trebuie să înregistreze în registrul special eliberarea medicamentului și numele medicului contactat, pentru a asigura trasabilitatea. Această colaborare strânsă între farmacie și cabinet medical reprezintă un mecanism de siguranță, menit să minimalizeze abuzurile.
Din perspectiva personală, consider că reglementarea este benefică dacă este aplicată cu rigurozitate. În mediul rural sau în zonele cu deficit de medici, această prevedere poate salva timp prețios și poate limita internările în spital. Pe de altă parte, fără o monitorizare strictă, riscul utilizării nejustificate a antibioticelor este real. Drept urmare, autoritățile ar putea introduce programe de educație pentru populație și farmacişti, astfel încât fiecare decizie de eliberare să fie fundamentată de o recomandare clinică solidă.
În concluzie, obținerea antibioticelor pentru 48 de ore fără rețetă este un instrument util în gestionarea rapidă a anumitor infecții acute, dar trebuie folosit cu responsabilitate. Pacientul trebuie să acorde importanță comunicării cu medicul și farmacistul, urmând întocmai indicațiile de dozaj și durată. Numai așa ne putem bucura de avantajele accesului facil la tratament, evitând capcanele automedicației necontrolate și protejând eficacitatea produselor antibiotice pe termen lung.
