O postare recentă pe unul dintre portalurile imobiliare a stârnit vâlvă printre internauți: un apartament din Iași, etalat drept „ideal pentru studenți”, este scos la închiriere pentru 1.000 euro pe lună. La prima vedere, suma pare să contrazică clișeul potrivit căruia locuințele pentru studenți ar trebui să fie ieftine și accesibile. Crash test al realității și al percepțiilor care s-au ciocnit imediat pe rețelele sociale.
Construind o imagine aproximativă pe baza descrierii și imaginilor: apartamentul se găsește într-un bloc modern, cu finisaje premium, mobilat în stil minimalist, dar generos ca suprafață. Dispune de două dormitoare spațioase, living open space, bucătărie complet utilată și o baie aproape de clinica stomatologică. În plus, are balcon și loc de parcare inclus, elemente tot mai rare în centrul Iașului.
Dincolo de elegantul interior, prețul de 1.000 de euro lunar ridică întrebarea: cât de potrivită este această ofertă pentru un student obișnuit? Majoritatea celor care își construiesc bugetul prin împrăștierea alocației, a burselor lunare sau a primei slujbe de internship iese rapid din discuție. Chiriile medii pentru garsoniere și apartamente cu două camere în zonele frecventate de studenți abia ating 300–400 de euro.
Pentru unii dintre proprietarii de apartamente, fenomenul de creștere a chiriilor este un reflex natural al inflației și al cererii crescute. Piața imobiliară ieșeană a înregistrat un avans semnificativ în ultimii ani, datorită fluxului constant de tineri veniți la universitate și a investițiilor în campusuri private. Rămâne însă dilema dacă pragul de 1.000 euro este o limită reală a pieței sau un atac de-a dreptul oportunist.
Reacțiile în mediul online nu au întârziat: glume despre studenți care ar trebui să vândă organele pentru a acoperi chiria, ironii legate de „facilitățile” care vin la pachet cu prețul astronomic și avertismente către proprietari să se aștepte la apartamente goale. Unii au remarcat, cu scepticism, că pentru un student de la buget, utilitățile sunt adesea mult mai apăsătoare decât chiria în sine.
Pe de altă parte, există și voci care susțin că segmentul de piață vizat de acest apartament nu este format neapărat din boboci de la licență, ci din studenți la masterat ori doctorat, care pot beneficia de burse substanțiale sau de sponsorizări din partea mediului privat. Pentru ei, confortul și siguranța unor condiții de locuit la standarde înalte pot fi motivații suficient de puternice.
Din perspectiva unui analyst imobiliar, un preț de 1.000 euro poate găsi clienți în Iași, dar nu în rândul masei de studenți obișnuiți. Atragerea chiriașilor devine astfel un joc de echilibru: unii proprietari speră să mimeze un apartament de lux din Vest, mizând însă pe fundația fragilă a pieței locale. Astfel apar anunțuri care rămân luni întregi fără solicitări concrete.
În alternativa low‐cost, studenții continuă să opteze pentru căminele universitare, pentru coliving sau pentru apartamente vechi, împărțite de câte trei-patru persoane. În plus, proiectele de co-living și hostelurile tematice, care oferă servicii comune și spații de studiu, câștigă tot mai mult teren în orașul studențesc al Moldovei.
Este însă important să reflectăm la ecuația orașului universitar: cererea de locuințe accesibile versus investițiile private în segmente de lux. O piață sănătoasă ar trebui să ofere opțiuni pentru toți: de la buget redus la premium. În lipsa unei reglementări coerente și a unor inițiative de parteneriat public-privat, șantierul chiriilor ieșene riscă să rămână descoperit în zonele unde există cu adevărat nevoie de soluții.
Concluzionând, apartamentul scos la 1.000 euro pe lună ne forțează să punem oglinda în fața realității: cât valorează cu adevărat confortul, unde se termină nevoile și începe extravaganta și ce anume numim cu adevărat «perfect pentru studenți». În timp ce dezbaterea continuă pe forumuri, răspunsul la aceste întrebări va contura forma pieței imobiliare din Iași în anii care vin.
