În România, construcțiile realizate fără autorizație de construire au devenit o realitate comună. Dezideratul de a edifica rapid, lipsa de informare sau chiar neînțelegerea unor proceduri administrative determină adesea proprietarii să treacă peste lege. În consecință, apar construcții neconforme, cu riscuri de ordin tehnic, urbanistic și chiar juridic. Întrebarea care frământă pe mulți este: după cât timp se estompează sancțiunea și dacă există vreo portiță prin care autoritățile nu mai pot aplica amendă ori ordona demolarea.
Pentru a răspunde, trebuie să analizăm cadrul normativ aplicabil. Legea urbanismului nr. 50/1991 impune că orice lucrare nouă, modificare de structură ori extindere de clădire să fie susținută de o autorizație de construire emisă de primărie. Încălcarea acestui principiu atrage, pe de o parte, amenda contravențională, iar pe de alta, posibila măsură administrativă de demolare.
În privința amenzilor, referința principală este Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor. Articolul 25 stabilește două termene esențiale: prescripția urmăririi contravenției și prescripția executării sancțiunii. Prescripția urmăririi reprezintă intervalul în care autoritatea trebuie să constate și să constate fapta (prin proces-verbal); când acest termen – de 6 luni de la data săvârșirii – expiră, nu se mai poate iniția procedura sancționării.
Prescripția executării sancțiunii, în schimb, se raportează la momentul rămânerii definitive a hotărârii de sancționare. Autoritățile au la dispoziție trei ani de la rămânerea definitivă a amenzii pentru a o pune efectiv în aplicare. Astfel, dacă proprietarul primește un proces-verbal și contestă sancțiunea în instanță, regula celor trei ani începe să curgă după ce decizia instanței este definitivă.
De ce contează această distincție? Practic, dacă administrația locală descoperă construcția ilegală dar nu întocmește proces-verbal în termen de 6 luni, acțiunea se stinge automat. În cazul în care documentul există însă, proprietarul riscă fie plata amenzii – și apoi demararea celor trei ani de prescripție a executării –, fie măsuri suplimentare precum ordonanța de demolare.
Importantly, obligația de demolare nu urmează aceleași reguli de prescripție. Deși amenda poate expira prin neexecutare, dispoziția de demolare are un caracter administrativ și nu se stinge automat odată cu trecerea unui termen. Așadar, există situații în care faptele mai vechi, deși „neamendate”, pot genera în continuare un act administrativ de desființare a construcției.
Pe termen lung, un imobil ridicat fără autorizație aduce pagube multiple: valoarea de piață scade, accesul la credite ipotecare devine compromis, iar înscrierea în cartea funciară poate întâmpina blocaje. Nici blocarea urbanistică nu este de neglijat – primăriile pot refuza ulterior orice altă autorizație de modernizare, din moment ce în evidență figurează o lucrare netranspusă în acte.
Cum pot proprietarii afla „cât mai au de stat” sub amenințarea unei sancțiuni? Primul pas este verificarea la primărie a existenței unui proces-verbal de contravenție și a datei emiterii acestuia. Dacă nu există, și au trecut peste 6 luni de la finalizarea lucrărilor, sancțiunea s-a prescis. Dacă există însă, trebuie urmărită soluția definitivă definitivă: după aceasta, începe să curgă termenul de trei ani pentru executarea amenzii.
Totodată, recomandarea noastră este să nu se mizeze pe prescripție. Chiar dacă amenda dispare, riscul demolării rămâne. Cel mai eficient mod de a evita toate complicațiile este intrarea în legalitate: obținerea retrospectivă a autorizației, regularizarea situației în primărie și plata taxelor aferente. Astfel, proprietarul beneficiază de certitudinea că imobilul are un statut juridic clar și poate fi valorificat fără surprize neplăcute.
Din perspectivă socială și urbanistică, fenomenul construcțiilor fără autorizație subminează coeziunea comunităților și planificarea pe termen lung. Fiecare lucrare nereglementată aduce riscuri: de la dezechilibre funcționale și estetice la panorame afectate și infrastructură suprasolicitată. În acest context, este vital ca autoritățile să aibă un control eficient și transparent, iar cetățenii să fie informați cu privire la drepturi și obligații.
În concluzie, prescripția sancțiunilor pentru construcțiile fără autorizație de construire se aplică pe două paliere: 6 luni pentru întocmirea proces-verbalului și 3 ani pentru executarea amenzii. Însă riscul de demolare rămâne mereu prezent, iar soluția rezonabilă este prevenția prin respectarea legii și legalizarea clădirilor deja ridicate. Astfel, proprietarii își protejează investiția și contribuie la un cadru urban coerent și sigur pentru toți participanții la viața comunității.
