Într-un context politic agitat și sub presiunea nevoii de echitate socială, primarul Ilie Bolojan a pus pe masă ideea unei reforme radicale a pensiilor speciale. Într-o declarație recentă, el a atras atenția asupra faptului că judecătorii ajung la pensie în jurul vârstei de 48 de ani și beneficiază de sume de aproximativ 5.000 de euro lunar. Conform opiniei sale, România pare să fie singura țară din lume care aplică un asemenea sistem, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitate și acceptabilitate publică.
În ultimele luni, subiectul pensiilor speciale a reînceput să incendieze spiritele. O mare parte a opiniei publice consideră că asemenea privilegii creează inechități majore și erodează încrederea în statul de drept. Mulți români contribuie la sistemul public de pensii pe parcursul a 35-40 de ani de muncă și primesc ulterior sume mult mai modeste față de cele încasate de magistrați la început de carieră pensionară. În acest climat, propunerea lui Bolojan pare să vină în întâmpinarea celor care cer responsabilitate bugetară și echitate.
Diferențele între pensia medie pe economie, de 1.200-1.300 de lei, și veniturile consistente ale anumitor categorii privilegiate au generat deja proteste în mediul online și declarații critice din partea mediului academic. Există voci care susțin că magistrații oferă un serviciu esențial societății și ar merita garante unor condiții de pensionare decente, însă puțini mai cred că nivelul actual este justificat. Se vorbește despre recalcularea pensiilor pe criterii de vechime și merit, despre plafonarea lor și despre o tranziție care să nu afecteze dramatic sistemul judiciar.
Ilie Bolojan propune, practic, o reevaluare a modului în care sunt acordate aceste venituri la nivelul statului. În punctul său de vedere, ar fi nevoie de noi coeficienți de calcul, de introducerea unor limite superioare și de o perioadă minimă de aport efectiv la buget înainte de a beneficia de pensie specială. Pe de altă parte, el cere ca aceste modificări să fie discutate transparent, cu implicarea tuturor actorilor relevanți: profesioniști ai sistemului judiciar, factori de decizie politică și reprezentanți ai societății civile.
După analizarea situației din țările europene, constatăm că majoritatea statelor oferă pensii onorabile magistraților, însă acestea sunt corelate strict cu durata carierei și cu rezervele financiare ale sistemului. În Franța, spre exemplu, un judecător obține pensie abia după 37 de ani de activitate. În Finlanda și Germania, vârsta standard de pensionare se află în intervalul 63-67 de ani, fără privilegii speciale pentru o categorie restrânsă. Astfel, nu avem de-a face cu un precedent la nivel internațional, ci mai degrabă cu o situație unilaterală în România.
Având în vedere presiunea exercitată de bugetul de pensii și anticipând un deficit tot mai mare în următorii ani, reducerea discrepanțelor pare imperativă. Formalizarea unor plafoane și condiționarea accesului la pensiile speciale de ani de activitate reală vor aduce la buget sume suplimentare și vor proteja viitoarele generații de pensionari. În plus, o astfel de reformă ar transmite un semnal politic și moral: nimeni nu este mai presus de reguli atunci când vine vorba despre contribuție și recompensă.
Politic, inițiativa nu este lipsită de opoziție. Partidele de guvernământ trebuie să găsească un echilibru între a răspunde opiniei publice și a nu se lovi de reacția adversarilor. Reforma pensiilor speciale a mai fost încercată fără succes în trecut, tocmai din cauza lipsei de consens și a reticenței din partea unor grupuri de presiune bine organizate. Rămâne de văzut dacă Bolojan se va bucura de sprijin suficient pentru ca măsurile propuse să treacă în Parlament și să devină realitate.
Pe termen lung, corectarea acestor inegalități ar putea restabili încrederea cetățenilor în instituții și ar deschide calea unor reforme asumate și în alte domenii cu probleme structurale. Mulți români așteaptă exemple de leadership serios, în special când vine vorba despre finanțe publice și transparență. În acest sens, inițiativa lui Ilie Bolojan poate constitui un punct de cotitură, dacă se dovedește viabilă și este implementată echilibrat.
În concluzie, reforma pensiilor speciale nu mai este un simplu subiect de dezbatere academică, ci a devenit o necesitate practică și morală. Prin propunerea de a recalcula drepturile magistraților și de a introduce condiții clare de eligibilitate, Ilie Bolojan aduce în prim-plan problema justiției sociale și a sustenabilității bugetare. Rămâne de urmărit dacă va reuși să transforme aceste idei în măsuri concrete, generatoare de echitate și de încredere în deciziile statului.
